secretul fericirii?

esti fericit daca poti spune:
sunt nefericit;
a avea constiinta raporturilor tale cu lumea
e dovada unei paci launtrice
deja dobandite;
nu oricine poate gasi tihna
ca sa afle talcul propriei sale vieti.
iar faptul ca stii ca traiesti in intuneric
e marturia intalnirii tale cu lumina...
si-apoi chiar daca ea ti s-a strecurat
printre degete ca o naluca,
tot ti-a mai ramas ceva
pentru totdeauna...

vrei mai mult?...

viziteaza, te rog, si

http://www.capella.ro/

si publica acolo, daca vrei, un articol, un gand, o idee...

ideologii

la fiecare colt de strada se afla
un profet,
un guru, un politician ceva,
tehnocrat,sociolog,analist ...
pregatit sa ne vanda iluziile
care pe el l-au cumparat.
iar noi,
rapusii fiscului si ai vamilor bisericesti
sa ne risipim destinul,viata,identitatea,
laudand elocinta unui invins...
unui vandut...

asteptand pensia

parintii ne ajuta sa incepem

batranetea de tineri,

ca sa putem fi de folos

iluziilor de care ei

s-au lasat folositi...

si sa ajungem mai repede

sa nu mai avem

iluzii si pasiuni...

viziteaza, te rog, si www.capella.ro si publica acolo, daca vrei, un articol, un gand, o idee...

credinta si umilinta

daca nu ne-am simti singuri
inauntrul nostru,
in fata naturii divine,
nu am sta tot singuri si in
genunchi..
l-am creat pe Dumnezeu
ca sa ocupe un loc gol;
si locul s-a ocupat,
dar noi tot singuri
si ingenuncheati am ramas.
ce altceva am putea aduce
in viata noastra
ca noi sa ne putem ridica in picioare...?


viziteaza, te rog, si www.capella.ro si publica acolo, daca vrei, un articol, un gand, o idee...

cunoastere si intelegere

cunoasterea nu inseamna putere
ci iluzie; -iluzia ca stii.
adevarata putere e tocmai in cel
care scapa de iluzii,
care intelege;
si totusi nici el nu e puternic
daca intelege si nu traieste
dupa intelesul dobandit...



viziteaza, te rog, si www.capella.ro si publica acolo, daca vrei, un articol, un gand, o idee...

creatie si moarte

marea iluzie a omului e creatia;
el gandeste ca poate transcende astfel
moartea;
si totusi poate orgoliul creatorului
infrange
ceea ce noi numim destin?
sau el doar fura cheia
de la poarta mortii
si se aseaza paznic amagirii
ca nu mai are nimic de infrant?


viziteaza, te rog, si http://www.capella.ro/ si publica acolo, daca vrei, un articol, un gand, o idee...

aroganta si minciuna

suntem pe un drum de la care nu avem,
nici intelesuri despre inceput,
nici despre sfarsit.
privim doar in lateral petrecerile clipei
si ele confuze si ele indepartate.
dar pasim convinsi
ca noi detinem si impartim pamantului
drumurile,
ca undeva, in buzunar,printre unghiera,
portmoneu si batistute de nas,
se afla umila si supusa
taina luminii care ne-a adus aici...

statuie penitenciara

oamenii ridica statui minciunilor
si le dau numele fricilor
de care cred ca scapa.
e mai usor sa asezi in mijlocul
cetatii
un indicator catre pace
decat sa cauti drumul singur
inauntrul tau.
e mai usor sa tragi de urechi
un zeu cand disperi
decat sa cresti in adanc
semintele care dizolva disperarea.

poarta raiului

Dumnezeu fura vise;
deaceea raiul e apogeul fericirii
si nu-l poti compara cu nimic;
pentru ca tot ce e lumina si culoare,
pace si desavarsire,
ii apartine lui pentru totdeauna.
eu sunt un om simplu si visez raiul aici,
coplesit uneori de indoieli,de amagiri,
de nesfarsite infrangeri,
dar creatie a trudei mele, a viselor mele
si nu o reclama ieftina, un sablon,
un arhetip golit de viata
si vandut de vanzatorii de iluzii.

imobiliare

poti sa stai intr-o camera mica,
cu o fereastra ingusta
si sa ai mai mult loc
decat ti-ai putea dori
si sa vezi mult mai mult,
decat o fereastra mare ti-ar permite...
sau poti sa-ti irosesti pacea
cautand ziduri mai stramte ,
dar mai impunatoare
si un geam cat tot orizontul,
prin care sa nu vezi nimic.

toti alegem a doua varianta.

despre cosmetica

batranetea nu creste in noi
odata cu viata,
ci este de la inceput acolo,
ca un reper, ca un sfesnic,
ca un povatuitor;
dar e atat de respingatoare,
incat toti vrem sa-i alungam
semintele ,
fara sa stim ,ca alungandu-le,
ele cresc mai spornic in noi.

echilibru social

oamenii asteapta sa se intample ceva:
sa se aprinda o lumina
care sa le arate drumul,
sa vasleasca un luntras barca lor,
ori vreun vant prielnic sa imprastie
semintele prosperitatii...
si-n tot acest timp isi risipesc viata
aprinzand lumini pentru altii
care stapanesc galere si vanturi.

negustori

macelarii vand pasarea,
artistii - zborul.
fiecare are ceva de vandut din ce
nu-i apartine...
eu nu-mi cumpar iluziile din targuri,
ci de la marginea lor,
de la cei care nu vand nimic
pentru ca au,deja, totul...

glorie desarta

cat timp, cat chin, cata istorie,
risipite cu toate pe iluzia gloriei...
ce boala ciudata
ne-a prins pe toti,
de la soldat la general,s
a transformam intr-un razboi
penibil
imperiul de pace si lumina
al trecerii...

praf in ochi

ne nastem cu simtul masurii
si al existentei,dar mintea colectiva lucreaza in noi
ca un alchimist de elita,
invartind retortele fiintei dupa bunu-i plac,
dupa propriu-i scop,
furandu-ne din launtru stancile indicatoare si
aruncandu-ne nisip in ochi.
nisipul nu e doar rosu,
el are toate culorile si asteapta
doar vantul ignorantei
sa il raspandesca peste noi.

despre libertate

parintii nostri isi cresc copiii in custi,
iar custile devin ziduri catre parinti;
intre ei cuvintele ajung arme si
sufletele depozite de rastele;
nici nu mai sti cine e vanat,cine e vanator,
cine plange mai mult,cine uraste mai putin.
si parintii mei stau in custile parintilor lor
si intre zidurile cetatilor mele,
iar eu stau inchis in iluzia
ca sunt mai liber,
stiind mai mult despre custi.

sex

eu cred ca oamenii nu trebuie
sa fie prizonierii unui pact cu primarul.
familia ucide dragostea,ucide libertatea,
desface profunzimea umana
in piese de joc simple si usor controlabile.
puterea are nevoie de supusi si
familia e una din cazarmele maternitate ale statului.
sexul nu e o placere oarecare, ieftina si animalica,
in el traieste ce e mai misterios si mai genial din univers.
familia il distruge pentru ca cineva are interesul
sa distruga in noi puntile de legatura cu adancimea,
ca cineva vrea sa ajungem
la scoala, la condica,la cioclu.
Fara sa stim de noi insine.

despre ingeri

sunt ingeri care se vand ca iluzii,
creatia lui Dumnezeu sa-ti para umana,sa-ti para suportabila.
sunt ingeri care se vand la tejghea,din ceara ,
carton sau guma de mestecat,
ca ingerii iluzii sa-i crezi mai reali.
iar oamenii simpli ,heruvimi ai trudei si ai disperarilor nemarturisite
platesc impozite guvernelor si bisericii,
ca ingerii amagirii lor sa nu dispara.

bronz

si apoi statuile
oricat de concrete,de robuste,de materiale ar fi,
tot nu sunt mai durabile decat
iluzia care le-a inaltat.
in aceasta iluzie cresc destine,cresc generatii,
se pornesc razboaie,statuile ajung proiectile
si mortii lor ,statuie.
cum sa torni in bronz iluzia umana ,
toata ispita ei,
toata recolta amagirii?

despre foc

lumini care atrag
ca si cumpana unei fantani insetatul,
dar atunci
cand inauntru e prea mult intuneric,
poti crede faclie,o lumanare,
poti crede incendiu,un chibrit.
eu cred ca exista un foc
care arde si naste,dar nu e pictat pe icoane,
nu e crescut in evanghelii,nu e aprins de sutana,
nu noi il aprindem, nu noi il stingem.
e ca si samanta,
lastareste acolo unde ii e locul,
se stinge atunci cand ii e timpul.