secretul fericirii?

esti fericit daca poti spune:
sunt nefericit;
a avea constiinta raporturilor tale cu lumea
e dovada unei paci launtrice
deja dobandite;
nu oricine poate gasi tihna
ca sa afle talcul propriei sale vieti.
iar faptul ca stii ca traiesti in intuneric
e marturia intalnirii tale cu lumina...
si-apoi chiar daca ea ti s-a strecurat
printre degete ca o naluca,
tot ti-a mai ramas ceva
pentru totdeauna...

vrei mai mult?...

viziteaza, te rog, si

http://www.capella.ro/

si publica acolo, daca vrei, un articol, un gand, o idee...

lumina din intuneric

datoram lucrurilor
pe care nu le cunoastem
toata istoria devenirii noastre...
oare cum sa-ti fie frica de intuneric
si necunoscut,
cand in el se afla belsug de izvor
si lumina?
daca iadul inseamna intuneric
ma abonez de acum la el,
doar n-o sa-mi petrec toata moartea
numarand ce am inteles
si nu daruind
ce voi intelege...


viziteaza, te rog, si www.capella.ro si publica acolo, daca vrei, un articol, un gand, o idee...

deziluzie si nostalgie

slujim in viata pe rand
iluzie dupa iluzie,
minciuna dupa minciuna;
si, iata-ne candva, gasindu-ne singuri
in toata desertaciunea trecutului nostru;
in care tot ce am trait e inramat intr-o
fotografie veche
despre ceva ce nu sti sigur daca a fost
si care fara sa mai fie
continua sa se petreaca.

viziteaza, te rog, si www.capella.ro si publica acolo, daca vrei, un articol, un gand, o idee...

cunoastere si intelegere

cunoasterea nu inseamna putere
ci iluzie; -iluzia ca stii.
adevarata putere e tocmai in cel
care scapa de iluzii,
care intelege;
si totusi nici el nu e puternic
daca intelege si nu traieste
dupa intelesul dobandit...



viziteaza, te rog, si www.capella.ro si publica acolo, daca vrei, un articol, un gand, o idee...

despre rodul intelesului

ajungi o varsta cand un colt
de strada
iti spune mai mult decat toate
evangheliile lumii,
decat toti preotii,profetii si politicienii
la un loc;
si uneori te gandesti
daca nu era mai bine
sa nu iti spuna nimic...

marea fericire

jumatate de paradis e aici,
printre blocuri triste si amarate,
printre oameni necajiti si saraci,
unde si cerul e mai trist ca aiurea,
pietrele mai colturoase,
zambetele mai reci.
cealalta jumatate
e ca un sapun ud,
pe care il prinzi mai bine abia la final
cand e deja ,aproape topit...

negustori

macelarii vand pasarea,
artistii - zborul.
fiecare are ceva de vandut din ce
nu-i apartine...
eu nu-mi cumpar iluziile din targuri,
ci de la marginea lor,
de la cei care nu vand nimic
pentru ca au,deja, totul...

un loc

exista doua iluzii despre fericire:
ca exista, ca o putem atinge,
ca o putem inchide in dulap printre ciorapi si tricotaje;
ca nu exista si e doar o inventie
pentru a tine sufletul omului
legat de ceva.
undeva dincolo de aceste doua piscuri
se afla un loc de unde ele par
mici si neatragatoare.

distante care leaga

cineva a apropiat scaunele la masa tacerii...
pentru a fi mai aproape de iubita,
de mama, de Dumnezeu,
dar si in iubire trebuie sa lasi sa existe distante
pentru ca iubirea e ca si iedera
la inceput se catara si inverzeste,
apoi sufoca si se usuca.