piata cu porumbei si ganduri

in piata paradisului
se deschide si un gang intunecat
si numai cel care a razbit
singur pana acolo,
stie de usa care da spre intuneric;

si poate pasi inauntru
fara sa planga,
fara sa blesteme...

poarta raiului

Dumnezeu fura vise;
deaceea raiul e apogeul fericirii
si nu-l poti compara cu nimic;
pentru ca tot ce e lumina si culoare,
pace si desavarsire,
ii apartine lui pentru totdeauna.
eu sunt un om simplu si visez raiul aici,
coplesit uneori de indoieli,de amagiri,
de nesfarsite infrangeri,
dar creatie a trudei mele, a viselor mele
si nu o reclama ieftina, un sablon,
un arhetip golit de viata
si vandut de vanzatorii de iluzii.

intalnind fericirea

uneori ai vrea
ca viata sa incremeneasca
in acea clipa si-n acel loc,
sa nu mai existe maine,poimaine,
candva...
simti atunci
ca ai tot ce-ti poti dori de la destin
si tot ce ar urma sa se intample
ar risipi doar, bogatia si lumina
acelei clipe...

rai si infern

am intalnit locuri unde oamenii
spargeau marmura ca sa puna
altceva,
in care aerul era imbogatit cu
parfum frantuzesc iar pasarile
cerului se gainatau chihlimbar.
numai visele erau marunte
si nelinistile
la fel ca pretutindeni.

paradis

am gasit un loc ce parea paradisul:

oamenii erau veseli,pestii erau veseli,

masinile luxuoase, casele din povesti,

strazile inundate de flori si lumina,

doar Dumnezeu era trist

caci nu putuse construi pentru ei

un drum din afara