despre desene

copiii deseneaza
ceea ce ochii nostri
au incetat demult sa mai vada;
si de-am avea puterea
sa nu ii izolam in gandurile noastre,
ei ar putea sa deseneze
ceea ce noi,
nici nu am putea vreodata
sa vadem.

viziteaza, te rog, si www.capella.ro si publica acolo, daca vrei, un articol, un gand, o idee...

Dumnezeu stie engleza

fiecare lucru are un timp...
copiii nostri invata in engleza
cuvinte pe care nu le stiu in limba romana;
sunt instruiti sa fie cool si nu profunzi,
pentru ca profunzimea
nu e un contribuabil constiincios.
nu poti sa plangi, sa visezi, sa mori
intr-o limba straina,
poti sa castigi bani cu ea,
sa te imbraci la costum
si sa alergi o viata intreaga
dupa ceva care nu mai are cum,
in tine sa creasca...

cunoastere imprumutata

zeci de ani am trait printre carti,
am luptat in razboiul lor,
mi-am facut dusmani pentru ele,
am plans cand le durea,
am ras cand radeau.
zeci de ani...

si toata cunoasterea
stransa in acest timp,
cand s-a atins,in sfarsit, de viata
a devenit brusc, nestiinta,confuzie,
handicat...

parinti si copii

si de-am putea avea ,acum,
pentru parintii nostri,
gandurile pe care le avem cand ei
pleaca...
si ei de ar avea rabdarea sa ne
priveasca
ca pe seminte ale existentei,
nascute sa zboare cu bataia vantului,
sa fie purtate de ape si rascolite prin
tarani
si nu drept niste bunuri personale...

fiecare e un izvor

inauntrul meu,
inauntrul tau,
inauntrul nostru,
se afla izvoarele care hranesc
oceanul lumii.
unul da apa limpede, altul tulbure,
altul rece,un altul calaie,
dar de la fiecare fura viata
acei stropi care-i pregatesc
spectacolul.
doar pe noi ne vror educatorii,
in banca noastra, cuminti,
atenti,cu note maxime,
inchisi in uniforma mortii sociale.

despre libertate

parintii nostri isi cresc copiii in custi,
iar custile devin ziduri catre parinti;
intre ei cuvintele ajung arme si
sufletele depozite de rastele;
nici nu mai sti cine e vanat,cine e vanator,
cine plange mai mult,cine uraste mai putin.
si parintii mei stau in custile parintilor lor
si intre zidurile cetatilor mele,
iar eu stau inchis in iluzia
ca sunt mai liber,
stiind mai mult despre custi.

despre prunci

copiii vin printre noi calcand pe hotare si
daruindu-ne chei.
si iata-i abia iesind din copilarie
vorbind o singura limba,
pictand cu o singura culoare,
cautand o singura noanta
si pregatind pentru copiii lor
uniforme.

parinti si copii

copiii stiu sa aleaga din diversitate
ei o iubesc si o inteleg.
dar noi le oferim sa caute in pluralitatea
obsesiilor noastre,
le oferim sa-si aleaga dintre celulele
unui penitenciar
pe aceea care ne ofera noua
satisfacerea unor complexe.