stat,degeaba

statul ne invata sa alergam
dupa doua salarii,
sa risipim viata pentru a dobandi
avere
si din averea dobandita
sa-i platim taxe pentru invatatura.
daca am gasi ceas de tihna
sa talcuim gesturile vietii,
am vedea cum intinde statul mana
ca sa primeasca,
si cum existenta o intinde,
ca sa daruie.
si poate am intelege si ne-am opri...

mori de vant

lupta cu morile de vant
nu e o lupta pentru contribuabili,
nu e o lupta pentru enoriasi,
pentru oportunisti si executanti.
ea poate fi pornita
doar de undeva din afara,
unde vantul nu vine din ventilator
si morile cresc mai numeroase
ca buticurile ,pe piscurile navalnice.
dar cine porneste la un astfel de razboi
se trezeste singur in lupta.
pentru ca acolo,unde morile nu contenesc sa macine vant
furtunile nu inceteaza
sa vanture bobul de pleava...

despre salariu

ca si cum ai face
dintr-un cristal de ametist
o sticla de bere...
cam atat pot povesti despre o viata
risipita cu stoicism si rabdare
in numele unui zeu pagan,
salariul,
mintit fiind ca altfel nu se poate,
mintind si tu
pe cei care isi mai amintesc inca
adevarul...

despre contribuabili

se spune ca singurele lucruri
de care nu poti sa scapi sunt:moartea si impozitele.
nu e doar un banc oarecare,
e o minciuna construita abil de slugile statului
pentru a-i amplifica puterea.
statul e crescut pe frica si ignoranta,
frica e un instinct,dar ignoranta poate fi educata.
nu statul construieste drumuri, poduri,orase.
oamenii le construiesc ;
cu banii lor,pe munca lor,cu viata lor.
statul isi ia doar un comision de protectie,
pe iluzia ca altfel nu se poate,
ca lucrurile vor fi asa pentru totdeauna.

productie si ignoranta

viata e risipita in lucruri
care nu spun nimic, care nu aduc nimic,
care te prind in vartejul lor infernal...
procent din vanzari, masina de serviciu,
abonament gratuit, titulatura pompoasa,
lucruri construite cu migala impotriva fiintei tale,
ca cineva, ceva,
o masinarie putreda, dar avida,
sa continue sa fie,sa continue sa produca
produsul intern brut
de suferinta al lumii...

marea fericire

jumatate de paradis e aici,
printre blocuri triste si amarate,
printre oameni necajiti si saraci,
unde si cerul e mai trist ca aiurea,
pietrele mai colturoase,
zambetele mai reci.
cealalta jumatate
e ca un sapun ud,
pe care il prinzi mai bine abia la final
cand e deja ,aproape topit...

dans

cineva canta o melodie
pe care noi dansam,nu stiu cine,
poate e un clovn,un zeu ,o statuie.
o melodie din care nu poti sa iesi
si inauntrul careia n-ai cum sa fii.
traim imitand miscarile care ne sunt permise
si doar atunci
cand ne dezechilibram si cadem,
simtim pentru putin timp,
ca totul e controlat ,programat
intr-o coregrafie trista si absurda.

sex

eu cred ca oamenii nu trebuie
sa fie prizonierii unui pact cu primarul.
familia ucide dragostea,ucide libertatea,
desface profunzimea umana
in piese de joc simple si usor controlabile.
puterea are nevoie de supusi si
familia e una din cazarmele maternitate ale statului.
sexul nu e o placere oarecare, ieftina si animalica,
in el traieste ce e mai misterios si mai genial din univers.
familia il distruge pentru ca cineva are interesul
sa distruga in noi puntile de legatura cu adancimea,
ca cineva vrea sa ajungem
la scoala, la condica,la cioclu.
Fara sa stim de noi insine.

asteptand marea iluzie

ajungi dupa o viata de cautat
printre iluzii,
sa nu-ti mai pese de iluziile cele mari.
sa te asezi undeva,in mijlocul drumului,
unde nu te vede nimeni,
unde nu te deranjeaza nimic
si sa astepti,intr-o anume constienta,
intr-o anume agonie,
ca si iluziile mici
sa dispara.

despre cusca

granita dintre interdictie si libertate
e totusi,foarte fragila.
ramanem prizonieri unor legi, unor hotarari de guvern,
unor constitutii,
pentru ca asa vrem.
ne copleseste frica de nou,
frica de puterea
pe care ne-o poate da
libertatea propriei noastre minti.

nationalism

o mie de istorici scriu despre aceeasi clipa
o mie de istorii diferite.
istoria nu este o poveste despre trecut ,
ci una din solutiile folosite de cei la putere,
pentru a dizolva constiinte si destine,
pentru a construi cetatea
propriilor obsesii
peste zidul ce intemeiaza fiinta fiecaruia.
fiinta nationala?
ea e cea care ne omoara fratii,parintii,prietenii,
in numele unui patriotism
tradat,absurd,inutil.

proletcultism

munca il face pe om animal,
secretul civilizatiei si al spiritualitatii
sta in creatie.
a crea inseamna a dansa cu existenta,
a te juca cu argila, cu apa, cu aerul,cu focul.
munca incepe cu condica si
se termina cu retributia
creatia nu incepe si nu se termina niciodata
e un vant care sufla dintotdeauna.
trebuie doar sa stii
cand sa-ti intinzi panzele spre el.