doare, ne copleseste,se ascunde ca o otrava bine gandita
in tot ce vrem sa inghitim;
dar ,daca nu ar fi ea,
blestemata de singuratate,
cine altminteri ne-ar indemna
sa cautam
printre umbrele din adancul nostru,
vesteda umbra a pasarii cu aripi frante
care ne poarta prin destin...
fara ea nu stim ca suntem pasari,
desi povara ei ne impiedica
sa zburam...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu