ei nu sunt copiii nostri,
nu sunt nici speranta, nici dar,nici handicap.
nu in casa noastra au casa ,
ci in casa existentei,unde topaie si se joaca
fara sa deranjeze pe nimeni,
unde isi construiesc propria viata,
printre gratiile ce le oferim,
din vise ce nu le intelegem...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu