despre refugiu

daca te ascunzi intre patru pereti
primesti lumina si
plata de la acestia...
de cauti refugiu undeva,
in afara lor,
afli de ce iti doresti atat de mult
sa te ascunzi dupa ziduri,
sa stai departe de furtuni,
dar privindu-le pe geam
sa visezi
ca le infrunti...

biserica si diversitate

aparatorii bisericii vorbesc
de miracolul diversitatii si
al genialitatii naturii,
se apara cu el invocand
complexitatea acestui miracol
si imperiozitatea ca el sa fie dirijat
de cineva;
dar traduc jalnic aceasta diversitate:
credincios-necredincios,
canonic-necanonic,
cu noi-impotriva noastra...

viziteaza, te rog, si www.capella.ro si publica acolo, daca vrei, un articol, un gand, o idee...

rai si infern

sunt doua flori ale singuratatii:
una aduce agitatie,pustietate,ura;
cealalta raspandeste
blandete si pace.
si in adancul nostru amandoua
au acelasi loc si aceeasi radacina
si infloresc impreuna.
si nimeni nu stie taina
care apara o floare de cealalta.

putina superstitie

superstitiile sunt cele care
construiesc religii,
care ridica hotare intre oameni
si propun razboaie;
dar ele nu ne mai apar ca atare
decat in cazuri bastarde,deviante;

pentru ca,altminteri,
superstitiile au devenit opinii,
ideologii,
filosofii sociale,atitudini civice...

drumul tau

cel care se ingrijeste de viitor
are mai mult castig
decat cel caruia nu-i pasa,
dar mult mai putin decat cel care
se aseaza trecator
in propriu-i drum
si fara sa socoteasca ceea ce
nu-i apartine,
il urmeaza...

axiologie

cu cat un lucru este mai valoros

cu atat,dobandindu-l,

simti odata cu puterea lui

si o suferinta coplesitoare.

doar castigurile ieftine

nu deschid rani,

dar nici nu poarta in pantec

prunci ai vietii.

despre masti si suprafata

dintre toate alegerile pe care le facem
nici una nu e mai gresita
decat aceea care ne sfatuieste
sa ne aratam altceva
decat ceea ce suntem;
si nici o alta nu ne aduce
mai multe beneficii stupide
decat ea.

cer si singuratate

asa cum de fiecare data
cand ridicam privirea spre cer,
ne intalnim doar cu trecutul
si doar o pasare sau un nor
par sa ne mai aminteasca
de ziua de azi,
tot asa ne petrecem in singuratate
cand numai putine si trecatoare vise
par sa fie altceva decat
ruina si cenusa

aroganta si minciuna

suntem pe un drum de la care nu avem,
nici intelesuri despre inceput,
nici despre sfarsit.
privim doar in lateral petrecerile clipei
si ele confuze si ele indepartate.
dar pasim convinsi
ca noi detinem si impartim pamantului
drumurile,
ca undeva, in buzunar,printre unghiera,
portmoneu si batistute de nas,
se afla umila si supusa
taina luminii care ne-a adus aici...

bun,si apoi?

bun,visam sa ajungem in varful muntelui,
si apoi?
bun,speram sa vedem o alta culme
mai misterioasa, mai ademenitoare.
si apoi?
o alta si iarasi o alta mereu.
si asa se intampla...dar apoi?...a
poi distrugem tot ce am dobandit:
macelarim bastinasii, defrisam padurile,
secatuim muntii si otravim apele,
sfaramam tablitele legilor
si oficializam decalogul nostru.
bun si apoi?dezvoltam intrigi, razboaie reci,
terorism global,uneltiri religioase...
bun , si apoi?...

statuie penitenciara

oamenii ridica statui minciunilor
si le dau numele fricilor
de care cred ca scapa.
e mai usor sa asezi in mijlocul
cetatii
un indicator catre pace
decat sa cauti drumul singur
inauntrul tau.
e mai usor sa tragi de urechi
un zeu cand disperi
decat sa cresti in adanc
semintele care dizolva disperarea.

timp

fericit fiind, timpul e asemeni
unui catarg in panzele caruia
repede sufla vantul
sa indeparteze corabia de apele prielnice.
cand suferi timpul e ca un ocean
pe tarmul caruia stai si astepti
si speri sa sece
sau macar sa apara in zare
iluziile corabiilor pe care ai fost...
timpul e fragil, e creat odata cu viata,
doar vesnicia e fara masura,
nici catarg si nici ocean,
e ceva nascut deja mort.

despre mai multe feluri de zbor

cand esti tanar,
te pregatesti de zbor,
crezand ca el iti daruie tot universul;
si pe masura ce primesti
raspuns la sperantele tale,
gasesti in mers
intelesuri pe care nu le banuiai,..
afli tarandu-te
cata cunoastere ascunde
o iluzie pierduta
pentru totdeauna...

refugiu

si daca n-am fi avut fiecare,
un loc pregatit pentru noi anume,
unde sa ne-ascundem
de lucrurile pe care nu le putem schimba
si sa uitam de cele
pe care nu le putem intelege,
probabil ne-am fi risipit destinul,
doar cautand sa-l inventam,
doar inventand
ca sa ne putem ascunde...

paznici inchisi

custile nu te fac mai bun, nici mai rau,
nici mai puternic, nici mai slab...
ele lucreaza impotriva
celor ce le construiesc;
le amplifica teama ...si disperati
gandesc custi si mai mari,
ii fac mai firavi si obsedati sa ridice
ziduri mai groase;
iar in cei inchisi...
se naste libertatea
la care nici un paznic nu poate spera,
la care nici o fiinta
care se minte ca e libera
nu are acces...