despre inchisori

si ce crestem in spatele zidurilor
dupa care ne ascundem?
ce mai avem timp sa crestem,
cand zidurile sunt atat de acaparatoare
si nebunia de-a le vedea tot mai mari,
inca,
le depaseste?...

paznici inchisi

custile nu te fac mai bun, nici mai rau,
nici mai puternic, nici mai slab...
ele lucreaza impotriva
celor ce le construiesc;
le amplifica teama ...si disperati
gandesc custi si mai mari,
ii fac mai firavi si obsedati sa ridice
ziduri mai groase;
iar in cei inchisi...
se naste libertatea
la care nici un paznic nu poate spera,
la care nici o fiinta
care se minte ca e libera
nu are acces...

dragoste si lanturi

venim aici ca si copii ai vietii,
puri si cuminti,
indragostiti de taina si hranindu-nejocul cu ea;
si iata-ne legati de un pacat care nu e al nostru
si nu e nici al parintilor nostri care ne leaga
si nici al preotilor care ii leaga pe ei,
un pacat hranit de ignoranta,zamislit de ea insasi...
venim aici ca prunci ai firii lumii,
nu ne nastem crestini, evrei, budhisti...
si iata-ne inchisi impreuna cu ei,
intr-o iubire care nu daruie,
intr-o dragoste care doar,
imparte...