in afara vietii?

si nimeni nu vrea sa creada ca tot
ceea ce vedem ,percepem si intelegem
din realitate e atat de mult
o reactie chimica,
o leapsa intre molecule si mediatori;
nimeni nu a pictat pe iconostas
acizi, proteine nucleare ori sinapse,
dar in templul lor traim
si de la ele avem si ingerii
si sfintii
si pe Dumnezeu.
mandria ne face sa ne credem altceva...
frica ne condamna sa ne credem mai mult...
si totusi nimeni nu poate fi in afara vietii
nici macar moartea insasi...

lumina din gunoaie

e usor sa vezi lumina in rasaritul soarelui:floricele,fluturasi,izvorase.
asa arata toate manifestele religioase-infectate de fatarnicie.
dar viata creste din radacini ciudate
cand muribunde si in agonie
cand haituite de pradatori
cand voma,disperare,diaree.
In crestinism sperma e spurcaciune,
dar nu sunt si preotii si monahii
tot din plamadeala ei iviti?