creatia e ciudata;
cu cat se apropie mai mult
de desavarsire,
cu atat suferinta inglobata
e mai naucitoare;
si parca devine totuna
rodul durerii
cu al bucuriei de a implini.
miercuri, februarie 13, 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
un loc de lupta cu statul,cu biserica,cu destinul, cu intrebarile care nu construiesc, cu raspunsurile care nu daruie...
6 comentarii:
Omul trudeste in viata pentru averi, si nu ia nimic cu el. Sufera sa aiba, dar in lumea cealalta mergem fara nimic, exact cum am venit
stii poezia...strange omul ca furnica , nu se-alege cu nimica...desi la altceva ma gandeam..
ce ecleziasti pe aici ! ... Capella voi reveni sa incerc sa inteleg ...
Capella ... bine spui ... da' parca tot e iubire ce spui ... durerea e parte din proces ... as zice .
Marius...bine spui..da' parca tot e durere ce spui...iubirea e parte din proces...as zice.
se pot confunda intradevar... suferintei ii trebuie timp sa se instaleze, pe cand bucuriei,ii trebuiesc.. secunde
Trimiteți un comentariu