icoane scrise

biblioteca e un loc infrant;
acolo se intalnesc doar iluziile noastre,
ale celor care am fost si ale celor care vrem sa fim.
nu e nimic despre acum,
despre productia mondiala de disperari cotidiene,
despre cum sunt eu,despre cum esti tu,
despre parintii nostri invinsi,despre copiii lor batrani...
cartile stiu doar sa starneasca razboaie
si sa zideasca inchisori.
sau ati gasit vreo carte fundamentala
care sa invete mestesugul libertatii pe sclavi
si nu doar supunere,
cu iluzia propriei alegeri,
in fata unor minciuni?...

fara lanturi

cineva s-a abonat la insemnarile mele...
e un om bun pentru ca vrea sa viseze,
dar din visele oamenilor buni,
sarlatanii pun capcane pentru alti oameni buni.
existenta creste libera,
noi de ce am avea nevoie de lanturi?
poate sa aduca cineva din afara,
un profet,un maestru, un invatator,
parfum pentru bobocii ce se deschid inauntru?
sau el doar vineca sa fure clipa imbobocirii
si sa-i consume fructul?

celalalt zeu

statul a devenit un mit,ceva intangibil,
oarecum magic,definitiv, ireal.
altminteri el nu e decat un mecanism
meschin si gaunos, cu slugi pe masura,
care se apara in spatele lozincii"binele general" ,
crescand in culise oportunitati pentru smecheri.
si cei care apara aceasta minciuna
sunt colegi de-ai nostri,prieteni,
trecatori,noi insine.

Nu pot sa inteleg de ce o statueta

produce atata intoleranta,disperare

si revolta.

Sunt suficiente,deja, aceste cuvinte si

imi capat dusmani pentru o viata.

Credinta,prin necesitatea launtrica pe care o hraneste

ar trebui sa aduca lumina si ingaduinta

si nu inversunare si habotnicie.

Eu nu am vazut credincios fericit

dar am intalnit

ipocrizie atingand paroxismul,

ipocrizie ajunsa orgasm.